Trei fructe mărunte și acrișoare pe care în Transilvania le știe toată lumea din pădure, din piață sau din grădina bunicilor. Le punem alături pentru că se culeg în aceeași jumătate de an, se păstrează la fel de ușor și fiecare, în felul ei, merită mai mult decât un borcan de dulceață.
Afinele
Afinul (Vaccinium myrtillus) este un arbust pitic, de 20–40 cm, care acoperă versanții de munte de la 800 de metri în sus, adesea în rariștile de molid. Fructele sunt mici, albastru-închis spre negru, cu pulpa la fel de închisă la culoare — de aici petele de pe degete și de pe haine. Culoarea vine din antociani, pigmenții naturali din coajă și pulpă. Sezonul este scurt, iulie–august, cu variații după altitudine. Afinele de pădure sunt mai mici și mai aromate decât afinele de cultură (Vaccinium corymbosum), care au pulpa deschisă la culoare și cresc pe tufe înalte; nu sunt același fruct.
Se mănâncă proaspete, se congelează foarte bine fără nicio pregătire, se usucă la temperatură joasă și se fac sirop sau dulceață. Afinele uscate și măcinate dau o pudră intens colorată, bună în iaurt, în terci de ovăz sau în aluaturi.
Coacăzele negre
Coacăzul negru (Ribes nigrum) este un arbust de grădină de 1–1,5 m, cu frunze care miros caracteristic dacă le freci între degete. Fructele cresc în ciorchini mici, se coc în iulie și sunt lucioase, aproape negre, cu gust acrișor și aromă puternică, ușor de recunoscut. Coacăzele negre sunt bogate în vitamina C: 100 g de fructe proaspete aduc mai mult decât doza zilnică de referință pentru un adult (80 mg).
Se pretează la sirop, dulceață și compot, dar și la congelare. Frunzele se folosesc tradițional la infuzie și la murături.
Cătina
Cătina albă (Hippophae rhamnoides) crește spontan pe malurile râurilor, pe coaste însorite și pe terenuri sărace, dar se și cultivă. Este un arbust spinos, cu frunze înguste, argintii, iar toamna, din septembrie până în noiembrie, se încarcă de boabe portocalii, lipite de ramuri, greu de cules fără să te înțepi. Boabele sunt foarte acre și ușor amărui, cu un miros aparte. Cătina este bogată în vitamina C și conține carotenoizi, pigmenții care îi dau culoarea portocalie.
Cea mai simplă păstrare este congelarea ramurilor cu tot cu boabe, care se scutură apoi ușor. Se face suc (foarte acru, se îndulcește sau se amestecă), sirop și cătină cu miere; boabele uscate se macină în pudră.
Ce înseamnă „bogat în vitamina C”
Pentru coacăzele negre și cătină am folosit formularea „bogat în vitamina C” pentru că este o mențiune nutrițională reglementată: se poate folosi doar pentru alimentele care aduc, la 100 g, cel puțin 30% din doza zilnică de referință, adică 24 mg. Ambele fructe depășesc pragul de câteva ori. Iar despre vitamina C, mențiunile de sănătate autorizate în Uniunea Europeană spun, cu formularea exactă din registru:
Vitamina C contribuie la funcționarea normală a sistemului imunitar.
Vitamina C contribuie la reducerea oboselii și extenuării.
Atât, și exact așa. Fructele fac parte dintr-o dietă variată și echilibrată, alături de un stil de viață sănătos; niciun fruct nu îi ține locul.
We use AI in our daily operations; posts are reviewed by people before publishing; automated/generated posts are marked as such where needed.
Leave a Reply